DEPRESIA ŞI POLIARTRITA REUMATOIDĂ

Poliartrita reumatoidă (PR), boală autoimună care afectează în principal articulaţiile mici dar nu numai,   este asociată cu modificări negative în sănătatea mintală. Acest lucru este în general atribuit simptomelor inflamației și impactului negativ al PR asupra calității vieții și a funcționalității.

Literatura actuală leagă PR cu un risc crescut de apariţie a depresiei  și cu o evoluție mai dăunătoare a bolii. Este posibil ca aceste efecte să fie parțial mediate de efectele negative ale depresiei asupra abordării PR și asupra unor factori precum aderența la medicamente, ducând la rezultate mai slabe în controlul bolii. Mai multe dovezi sugerează că inflamația este centrală atât pentru depresie, cât și pentru PR și poate explica unele dintre interacțiunile complexe dintre aceste boli.

Conștientizarea unei relații bidirecționale între depresie și PR, printr-un cadru biopsihosocial, poate ajuta clinicienii să mențină un indice adecvat de suspiciune cu privire la co-apariția acestor afecțiuni. Această conştientizare sugerează, de asemenea, o necesitate importantă de integrare a serviciilor de sănătate mintală și reumatologică și generează ipoteze pentru cercetări viitoare către o mai bună înțelegere atât a depresiei, cât și a PR.

INTRODUCERE

Depresia afectează până la 17% dintre pacienții cu poliartrită reumatoidă, dar nu toți pacienții sunt evaluați pentru sănatatea lor mintală.

Deși  PR afectează doar 1% dintre adulți în majoritatea țărilor, până la 17% dintre acești pacienți au o tulburare depresivă majoră . Cu toate acestea, nu toți pacienții sunt evaluați pentru bunăstarea lor mintală, deși detectarea și gestionarea depresiei ar putea optimiza îngrijirea pacienților cu PR.

Depresia nu numai că este de 2 ori mai frecventă la pacienții cu PR decât la populația generală, dar studiile au arătat că există o relație bidirecțională: inflamația cronică afectează comportamentele eficiente de adaptare la stres, ceea ce duce la depresie care, la rândul său, duce la rezultatele slabe pe termen lung.

Există mai multe explicații pentru frecvența ridicată a depresiei la pacienții cu PR :  impactul diagnosticului unei boli cronice fără vindecare, pierderea rolurilor sociale sau a locului de muncă din cauza bolii și a dizabilității și chiar a efectelor secundare ale medicamentelor. Impactul negativ al depresiei asupra funcționării are implicații importante pentru pacienți, deoarece PR solicită considerabil resursele celor afectați. Pierderea de energie, pesimismul și stilul cognitiv negativ care caracterizează depresia diminuează capacitatea persoanei deprimate de a face față provocărilor.

MOTIVELE  PENTRU CARE DEPRESIA ESTE CONSIDERATĂ FACTOR DE RISC ÎN POLIARTRITA REUMATOIDĂ

  • Inflamația este o caracteristică a depresiei, deoarece nivelurile crescute de citokine pro-inflamatorii sunt observate şi în absența bolii autoimune.
  • Relația dintre stresul oxidativ și depresie, obezitate și inflamație. Obezitatea este asociată cu un risc mai mare de PR, iar un indice de masă corporală mai mare creşte șansele apariției simptomelor depresiei.
  • O altă asociere importantă de luat în considerare este expunerea la fumat, care crește stresul oxidativ. Fumatul este un factor de risc în  PR acceptat și este, de asemenea, un factor de risc pentru dezvoltarea tulburărilor depresive .

CONCLUZII

Un sondaj realizat recent arată că 90% dintre pacienții cu PR au raportat oboseala ca fiind principalul factor care cauzează starea de spirit scăzută și depresie, 89% raportând că au suferit oboseală cronică iar 79% din aceştia nu au fost niciodată evaluați pentru a-și determina nivelul de oboseală.

Depresia este cea mai frecventă tulburare de sănătate mintală asociată cu PR și prezintă stimă de sine scăzută, oboseală, letargie și multe altele.

Studiile au arătat că depresia reduce aderența la medicamente și că pacienții cu depresie pot reduce exercițiile fizice și interacțiunile sociale. Pacienții cu PR diagnosticați cu depresie au rate de remisie clinică semnificative reduse, durere crescută, funcția și calitatea  vieții mai slabe și mortalitate crescută.

Cercetătorii au descoperit că medicamentele antireumatice biologice modificatoare ale bolilor (DMARD) și DMARD sintetice convenționale pot îmbunătăți simptomele depresiei la pacienții cu PR. Cu toate acestea, atunci când depresia este prezentă la pacienții cu PR înainte de a începe tratamentul cu DMARD biologice, aceasta poate reduce răspunsul la tratament.

Utilizarea mai multor tipuri de chestionare pentru depistarea precoce a anxietăţii şi depresiei la pacienţii cu poliatrită reumatoidă, ar fi de un real folos atât pentru clinicieni cât şi pentru pacienţi.

Surse: ajmc.com; journals.lww.com

Image credit: https://images.app.goo.gl/DzeEwxAmDSsRfNFc8