Pacienții cu boli reumatismale inflamatorii au un risc crescut de boli cardiovasculare în comparaţie cu populaţia generală.
Prin urmare, a fost format un grup operativ al Societaţii Europene de Reumatologie (EULAR) pentru a se dezvolta recomandări cu privire la managementul cardiovascular la pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES), artropatie psoriazică (ApS), gută, vasculită, sclerodermie sistemică (SSc), miozită, boala mixtă de ţesut conjunctiv (BMTC) si Sindrom Sjogren (SS) pe baza dovezilor și opiniilor experţilor.
PRINCIPII GENERALE
A. Clinicienii ar trebui să fie conștienți de creșterea riscului cardiovascular la pacienții cu boli reumatologice, inclusiv gută, vasculită, SSc, miozită, BMTC, SS, LES și ApS. Pentru toate bolile reumatologice,reducerea activității bolii este probabil să scadă riscul cardiovascular.
B. Reumatologii sunt responsabili pentru evaluarea și gestionarea riscului cardiovascular în colaborare cu interniști sau cardiologi și alte specialități.
C. Screeningul factorului de risc cardiovascular trebuie efectuat în mod regulat la toate persoanele cu boli reumatologice. Managementul riscului ar trebui să includă screening-ul și controlul strict al acestor factori (renuntarea la fumat, managementul tensiunii arteriale, lipidelor si diabetului). Evaluarea acestui risc se recomandă în decurs de 6 luni de la diagnosticare și repetat pe baza caracteristicilor individuale ale pacientului și a nivelurilor de risc.
D. Educarea și consilierea pacientului cu privire la managementul cardiovascular, aderarea la tratament și modificările stilului de viață, cum ar fi dieta sănătoasă și activitatea fizică regulată, sunt importante în managementul riscului la aceşti pacienţi.
RECOMANDĂRI PENTRU GUTĂ, VASCULITĂ, SSc, MIOZITĂ, BMTC ŞI SS
1. La pacienții cu gută, vasculită, SSc, miozită, BMTC și SS, recomandăm evaluarea amănunțită a factorilor tradiționali ai riscului cardiovascular.
2. Pentru vasculita asociată ANCA, scorul Framingham poate subestima riscul cardiovascular.
3. La pacientii cu gută, vasculită, SSc, miozită, BMTC și SS, managementul tensiunii arteriale trebuie să urmeze recomandările folosite în populatia generală.
4. La pacienţii cu gută, diureticele trebuie evitate.
5. La pacienţii cu SSc, beta-blocante trebuie evitate.
6. La pacientii cu gută, vasculită, SSc, miozită, BMTC si SS, managementul lipidelor trebuie să urmeze recomandările folosite în populația generală.
7. La pacienții cu gută, vasculită, SSc, miozită, MCTD și SS, nu se recomandă utilizarea standard a inhibitorilor plachetari pentru prevenția primară.
8. La pacienții cu gută, recomandăm un nivel seric de acid uric sub 6 mg/dL pentru a scădea potențialul riscul de evenimente cardiovasculare și mortalitate cardiovasculară.
9. La pacientii cu gută nu există preferintă pentru o anumită terapie de scădere a uratilor din punct de vedere cardiovascular.
10. La pacienții cu vasculită asociată ANCA, inducerea remisiunii și menținerea remisiunii vor reduce, de asemenea, riscul cardiovascular.
11. La pacienții cu arterită cu celule gigant, un regim optim de glucocorticoizi care echilibrează riscul de recidivă și efectele secundare ale consumului de glucocorticoizi pot, de asemenea, reduce riscual cardiovascular.
RECOMANDĂRI PENTU LES ŞI ApS
1. La pacienții cu LES și/sau APS, se recomandă o evaluare amănunțită a factorilor tradiționali cardiovasculari și a factorilor de risc legați de boală pentru a ghida o modificare a factorului de risc cardiovascular.
2A. La pacienții cu LES, nivelurile mai scăzute ale tensiunii arteriale sunt asociate cu rate mai scăzute de evenimente cardiovasculare și o valoare țintă a tensiunii arteriale <130/80 mmHg trebuie luată în considerare .
2B. La pacienții cu nefrită lupică, inhibitorii de enzimă de conversie sau blocanții receptorilor de angiotensină sunt recomandați pentru toți pacienții cu un raport proteină în urină-creatinină >500 mg/g sau hipertensiune arterială. (LoE: 5, GoR: D)
2C. La pacienții cu ApS, managementul tensiunii arteriale trebuie să urmeze recomandările utilizate în populația generală.
3. La pacienții cu LES și/sau ApS, tratamentul lipidic trebuie să urmeze recomandările utilizate în populația generală.
4A. Pacienții cu LES pot fi candidați pentru strategii preventive ca în populația generală, inclusiv aspirina în doză mică, pe baza riscului cardiovascular individual.
4B. La purtătorii de sindrom antifosfolipidic(markeri sangvini) asimptomatici (care nu îndeplinesc niciun criteriu de clasificare de sindrom antifosfilipidic) cu sau fără factori de risc tradiţionali, se recomandă tratamentul profilactic cu aspirină în doză mică (75–100 mg pe zi).
5. La pacienții cu LES, trebuie menținută o activitate scăzută a bolii pentru a reduce, de asemenea, riscul cardiovascular.
6. La pacienții cu LES, se recomandă tratamentul cu cea mai mică doză posibilă de corticosteroizi pentru a minimiza orice vătămare cardiovasculară potențială.
7. La pacienţii cu LES nu se poate recomanda nicio medicatie imunosupresoare specifica în scopul scăderii riscului de evenimente cardiovasculare.
8. La pacienții cu LES, tratamentul cu hidroxiclorochină (care este recomandat tuturor pacienților cu excepția cazului în care este contraindicat) trebuie luat în considerare pentru a reduce riscul de evenimente cardiovasculare.
Sursa: https://ard.bmj.com/
Image credit: https://images.app.goo.gl/aguBs4eWe47aGbDu7